Hi-tech de România
În România secolului XXI se vând la piaţă KIT-uri DIY pentru ciorbă, supă sau alte mâncăruri, iar la farmacie puteţi găsi chiar şi upgrade-uri la KIT-urile de antivirus gripal. Şi nici măcar nu trebuie să vă faceţi probleme pentru expirarea licenţei. Să fi e oare un semn că am adăugat pe lista pasiunilor naţionale – în rândul fotbalului şi politicii – tehnologia?
Poate că vor trebui să treacă ani buni până când masele vor îmbrăţişa acronimele tehnice în limbajul colocvial şi, cu siguranţă, tot atâţia se vor scurge până le vor înţelege sensul. Însă din fericire, nu trebuie să facem mare efort ca să simţim beneficiile noilor tehnologii. O simplă privire de-a lungul unui vagon de metrou bucureştean ne dă o imagine destul de elocventă a penetrării echipamentelor mobile în mediul urban. Iar dacă asistaţi involuntar la câteva discuţii ale tinerilor care îşi dau sfaturi unul altuia despre configurarea sistemelor PC sau a reţelelor wireless, nu vă mai minunaţi. Mare mi-a fost însă surpriza să recepţionez un dialog între două respectabile doamne care îşi povesteau reciproc cele mai noi filme de la Hollywood. Nepoţeii lor (insistent lăudaţi în decursul discuţiei) avuseseră grijă să le descarce de pe internet şi să le popularizeze pe ecranele noilor TV-uri LCD proaspăt achiziţionate pentru livingul din apartament. Aşadar, am scos din buzunar mobilul Omnia II primit de la Samsung pentru testare şi am început o sesiune de gesticulări oarecum bruşte pentru a face un nou record la jocul de curse preinstalat. Mişcarea mobilului este transformată în comenzi pentru joc, aşa că cel puţin din punctul meu de vedere, mă situam în normalitate. După câteva secunde am observat cu coada ochiului oftaturile doamnelor care mă clasaseră rapid în categoria celor săraci cu duhul. Totuşi trebuie să notăm faptul că au ieşit din aceeaşi speţă oamenii care vorbeau „singuri” cu voce tare. Da, despre posesorii de handsfree era vorba.
În arhipelagul nipon, unde bizareriile de tot felul sunt la ele acasă, chiar şi monoclurile digitale înzestrate cu aplicaţii de realitate augmentată au intrat în banal. Acolo, portmoneul a fost scos demult la pensie de mobil, echipament considerat ca fiind o extensie a personalităţii fiecărui individ. Au învăţat rapid regulile jocului într-o societate dominată de tehnologie. O fi bine să ne încredinţăm tot mai mult traiul pe seama cipurilor şi senzorilor cu scuza că ne dinamizăm viaţa? Probabil că nu, dar numai de noi depinde entuziasmul cu care adoptăm tehnologia şi de stabilirea limitelor peste care nu suntem dispuşi să trecem. Ca dovadă, o mulţime de invenţii aparent spectaculoase nu au trecut testul adoptării mainstream.
