Realitatea augmentată
Cyber Reality: locul în care are loc interacţiunea om-computer nu mai este limitat la ecranul unui calculator ci se dizolvă în spaţiul şi obiectele din jur, în întregul mediu înconjurător.
INTRĂ ÎN REALITATEA AUGMENTATĂ!
O viziune asupra lumii înconjurătoare care până acum era rezervată doar cyborgilor din filmele science-fiction devine treptat mainstream. Tehnologia se numeşte realitate augmentată, iar prin aceasta viaţa reală este îmbogăţită cu imagini generate de computer. Ideea de a combina informaţiile digitale cu realitatea nu este foarte nouă, dar până acum puteam vedea astfel de încercări doar în filmele cu roboţi-umani de genul Terminator sau Robocop. În prezent însă, tehnologia este la îndemâna oricui şi are o mulţime de efecte: faptul că poţi vedea lucruri care nu sunt în locul în care par că sunt, dar te ajută să te orientezi sau să afli mult mai multe despre acel spaţiu, dă o valoare adăugată percepţiei fiecăruia. De pildă, utilizatorul poate purta ochelari aparent obişnuiţi prin care vede lumea reală. Lentilele acestora sunt, de fapt, mici ecrane transparente pe care se proiectează elemente grafice suprapuse peste imaginea lumii reale, oferind un surplus de informaţie, îmbunătăţind interacţiunea şi experienţa omului cu locul respectiv. Acelaşi lucru se întâmplă prin folosirea unor aplicaţii pentru telefonul mobil.
FILE DE POVESTE
Ca să vedem cum s-a ajuns la această experienţă trebuie să ştim că totul a plecat de la jocurile pe computer care au apărut în anii ’70 ducând la dezvoltarea continuă a graficii digitale. Fascinaţia a cuprins lumea întreagă odată cu realitatea virtuală creată de jocuri. S-a constatat însă că mediile generate în totalitate de calculator, în care utilizatorul este complet „scufundat” în acel program, aduc cu sine unele probleme legate de pierderea contactului cu mediul real. Aşa că s-a dorit o revenire la realitate şi au apărut astfel nivelurile de realitate mixtă. În traducere liberă înseamnă combinarea în diferite proporţii a elementelor reale cu cele virtuale pentru a produce un mediu intermediar, format din realitatea îmbogăţită cu informaţii. Altfel spus, augmentată. Termenul în sine a fost formulat pentru prima dată în 1992 de către un inginer al companiei Boeing ce se folosea de această tehnologie pentru a asambla cablurile aeronavelor. Abia în 2008 apare prima aplicaţie la îndemâna consumatorului – este vorba despre o conexiune la Wikipedia care oferă posesorilor de telefoane cu sistem de operare Google Android acces la informaţiile enciclopediei despre locurile şi obiectele filmate în timp real prin propriul smartphone. De anul trecut şi iPhone a permis utilizatorilor să intre în realitatea augmentată prin aplicaţiile sale.
REALITATEA AUGMENTATĂ ÎN EXEMPLE
Cel mai banal exemplu al aplicării acestei tehnologii este cel din meciurile de fotbal transmise de către televiziuni. Poate aţi observat că atunci când se execută o lovitură liberă de pildă, pe ecran apare un element de grafică ce arată la ce distanţă de poartă este balonul şi la câţi metri se află zidul de jucători. Elementul real din această ecuaţie este format din jocul de fotbal şi jucători, iar elementul virtual vine să aducă un plus de informaţie importantă pentru telespectator. Exact la fel se întâmplă şi în meciurile de snooker sau de biliard, când regizorul transmisiei introduce în imaginea televizată o linie de traiectorie pe care ar trebui să meargă bila albă pentru o lovitură potrivită în acel moment al jocului. Ieşind din lumea televiziunii, un alt exemplu ar fi casca unui pilot de pe avioanele de vânătoare. Ei bine, aviatorul de pe un F-35 de pildă, are permanent proiectate pe vizorul căştii, adică în faţa ochilor, coordonatele de zbor, datele tehnice de care are nevoie şi poate chiar să dirijeze prin mişcarea ochilor, ţinta spre care să se îndrepte proiectilele din dotare, în timpul misiunilor. În acest caz, realitatea augmentată este caracterizată nu numai prin primirea de date despre obiectul aflat în raza de acţiune, ci şi prin interactivitate. Sistemul care permite acest lucru se numeşte generic „head-up display” (HUD – adică afişaj la nivelul ochiului). Există, de asemenea, şi „virtual-retinal display” (VRD – imagine formată direct pe retină) şi care este o tehnologie înglobată în ochelarii aparent simpli, dar care oferă informaţii în timp real şi care pot funcţiona ca reminder pentru agenda zilnică, GPS ori cititor pentru mesajele primite în căsuţa de mail.
REALITATEA AUGMENTATĂ CU HUD ŞI VRD
În aceste două cazuri, un întreg sistem stă la baza formării de imagini reale, augmentate: un computer cu accelerator grafic pentru generarea elementelor de realitate virtuală, un dispozitiv montat pe cap sau sub formă de ochelari, pentru a suprapune imaginea virtuală peste cea reală şi un sistem GPS. Dacă aparatul ce se montează pe cap este folosit cu precădere în armată şi în medicină sau de către inginerii constructori, cealaltă tehnologie care permite generarea imaginilor direct pe retină este deocamdată prea puţin răspândită, însă mult mai uşor de folosit. Compania Microvision, de exemplu, produce ochelari prin care realitatea este augmentată şi care transpun imaginile virtuale create pe una dintre lentile sau pe amândouă.
Recent s-a introdus în schemă şi posibilitatea suprapunerii de imagini digitale peste cele reale folosind parbrizul maşinilor. Astfel, un şofer poate avea mult mai uşor acces la GPS, telefon şi datele de bord, fără să-şi mute privirea spre tot felul de device-uri.
REALITATE AUGMENTATĂ VIA SMARTPHONE
Ştim deja că până acum iPhone şi telefoanele cu sistem de operare Android au astfel de aplicaţii încorporate. Procedeul de utilizare este simplu: imaginea unei străzi oarecare dintr-un oraş necunoscut în care sunteţi şi pe care o filmaţi în acel moment este afi şată pe ecranul telefonului împreună cu indicatoare către restaurantele, muzeele sau celelalte obiective afl ate în zona respectivă. Accesând numele unei cafenele, de exemplu, vă apare imediat lista de preţuri. De asemenea, puteţi găsi foarte repede staţiile de metrou din apropiere sau poate clădirile în care sunt apartamente de închiriat. Practic, trebuie doar să rotim telefonul în jurul nostru şi peste imaginea dată de camera video vor apărea tot felul de informaţii foarte utile.
CUM FUNCŢIONEAZĂ?
Multe mobile sunt înzestrate cu accelerometru sau busolă, astfel că „ştiu” încotro le îndreptaţi. Ba mai mult: cele dotate cu GPS „ştiu” unde vă afl aţi în acel moment şi permit poziţionarea exactă după coordonatele geografice. Avem nevoie doar de camera aparatului pornită ca să transpunem realitatea pe display-ul aparatului. Toate aceste elemente combinate cu accesul la internet, de unde aplicaţia dumneavoastră îşi ia toate informaţiile de care are nevoie despre locul sau persoana spre care vă îndreptaţi atenţia, vă oferă o mostră de realitate augmentată. În prezent există mai multe companii care dezvoltă aplicaţii de acest tip. Să luăm exemplul Layar – este creată de o companie olandeză (SPRXmobile) şi foloseşte motorul de căutare Google, Yelp, Wikipedia şi Twitter ca să vă „spună” tot ce ştie despre locaţia în care vă afl aţi, în timp real. Orice utilizator poate introduce date suplimentare despre locurile pe care le vizitează, aşa că baza de informaţii creşte permanent. În plus, câteva companii s-au înscris deja în programele generatoare de realitate augmentată şi adaugă aplicaţiilor respective conţinut din domeniul lor de business. Printre acestea se numără, spre exemplu, un site de imobiliare, unul de social networking care te ajută să te decizi unde ieşi în oraş. Se găsesc şi date la zi despre locurile de muncă disponibile în zona filmată, iar băncile oferă la rândul lor poziţionarea bancomatelor şi a filialelor din zonă.
Total Immersion – o companie franceză – a făcut o aplicaţie care generează în format 3D jucătorii de baseball de pe celebrele carduri ale fanilor înfocaţi ai acestui sport. Aşadar, nu vorbim doar de utilitate în cazul realităţii augmentate, ci şi de foarte multă distracţie.
Aceasta va fi, într-un fel, a patra dimensiune a internetului. Va crea foarte multe oportunităţi pentru comunităţile locale. Organizaţiile media sau agenţiile de publicitate vor putea oferi conţinut interactiv pentru zonele în care sunt interesate de pro- movare. Apoi imaginaţi-vă ce ar însemna să putem citi o carte de aventuri, de pildă, prin intermediul realităţii augmentate, călătorind chiar pe urmele autorului pas cu pas în timp ce lecturăm pasajele despre acele locuri. Va schimba cu siguranţă felul în care scriem, corespondăm şi muncim. În plus, poate unul dintre cele mai importante avantaje este acela de a oferi oamenilor un motiv în plus pentru a călători sau, pur şi simplu, pentru a ieşi la plimbare. Nu ne vom mai pune problema că ne vom rătăci într-un oraş pe care îl vizităm pentru prima dată, iar asta este o veste extraordinară pentru cei care au adevărate fobii despre locurile necunoscute.
VIRTUALIZAREA
Extinderea ecranului de PC în mediul real ne va permite să lucrăm cu pictogramele din Windows sau oricare alt sistem de operare în spaţiul real şi să le utilizăm prin gesturi, fără să avem în faţa noastră un monitor. Vom putea face asta în orice loc ne-am afla, iar simulatorul ar putea genera 100 de ferestre virtuale în acelaşi timp, toate în jurul unui utilizator. Dacă astfel de sisteme de percepţie a realităţii augmentate s-ar răspândi în toată lumea se poate ajunge chiar să existe afişe publicitare virtuale, postere sau chiar semne de circulaţie pe drumurile publice. Doar imaginaţia ne poate limita posibilităţile aduse prin realitatea augmentată, iar pentru prima dată ne putem gândi la această tehnologie ca o împlinire a viitorului apropiat.
FILTRELE VIZUALE
Realitatea augmentată ar putea fi folosită de oricine pentru a-şi localiza, de pildă, prietenii într-un loc extrem de populat precum o piaţă publică, un club sau un aeroport. De asemenea, un poliţist s-ar putea folosi de această aplicaţie atunci când caută un suspect. Dacă are portretul robot al acestuia, device-ul poate ajuta la lupta împotriva criminalităţii. Realitatea augmentată poate fi aplicată în cursurile pentru studenţii la medicină şi prin intermediul acesteia, elevii pot învăţa să identifi ce simptome, boli sau dureri, dar şi să monitorizeze pacienţii în timpul tratamentului.
