A 4-a generaţie
Videoconferinţe de oriunde v-aţi afla, prin roaming global. Transfer de date la viteze foarte mari. Comunicare mult mai eficientă şi de calitate. Conexiune permanentă la internetul mobil de bandă largă. Statusul va fi mereu „online”. Toate acestea vor intra în curând în viaţa noastră.
COMUNICARE LA PUTEREA 4G
Acum 40 de ani, sociologul american Alvin Toffler făcea senzaţie cu prima sa carte, tradusă şi la noi cu titlul „Şocul viitorului”. Zece ani mai târziu, lansa o altă lucrare intitulată „Al treilea val”. În ambele, autorul descrie forţele şi tendinţele ce ne modelează viitorul în economia actuală, bazată pe informaţii. Primul val de dezvoltare a omenirii a fost trecerea la agricultură, al doilea a fost industrializarea, iar „Al treilea val” era electronicizarea. În acest capitol, telecomunicaţiile – prevedea el – urmau să aibă o dezvoltare fără precedent. Iată că după trei decenii suntem martorii nu numai ai punerii în practică a acelei teorii, ci şi ai apariţiei unei noi generaţii în comunicaţiile mobile. A patra.
Ce este 4G?
Litera G vine de la generaţie. În tehnologia mobilă, acest indicativ caracterizează progresele majore din ultimii 20-30 de ani. Prima generaţie a fost cea a primelor telefoane mobile disponibile pe scară largă. Nici măcar nu a ajuns pe meleagurile noastre. Pe vremea lor, în anii ’80, românii ştiau doar de telefonul fix pentru că inovaţiile tehnologice aveau „interzis” la graniţă. Nu ne putem considera văduviţi de primele mobile, pentru că, oricum, nu prea făceau mare lucru. Erau un fel de staţii de emisie-recepţie, cu rază mai mare de acţiune, pe care le foloseau doar câţiva „pionieri” ai telefoniei mobile. Cine a fost pe fază atunci, îşi aminteşte probabil un astfel de device în serialul de televiziune Dallas. JR vorbea la o adevărată „cărămidă” cu soţia sa. Lăsând gluma la o parte, România a trecut direct la 2G, standard prezent de la începutul anilor ’90 până astăzi. Tehnologia introdusă atunci şi numită GSM s-a răspândit la nivel global. Reţelele 2G au făcut posibile convorbirile telefonice cu semnal digital criptat, aveau un sistem mai eficient privind spectrul de frecvenţe şi, nu în ultimul rând, prin 2G s-au introdus servicii de date pentru telefoanele mobile (mesaje text de tip SMS). În ultimii ani am asistat la o adevărată explozie a evoluţiei 3G. Plusul este dat de efi cientizarea modului în care sunt transmise datele şi de posibilitatea transmiterii imaginilor (aici intră MMS-urile, apelurile video, navigarea pe internet). Tehnologia nu a ajuns încă la maturitate, dar cu toate acestea s-a trecut la introducerea unui standard şi mai performant de comunicare: 4G.
Unde-i noutatea?
Sistemul oferă viteze de transfer al datelor între 100 Mbps şi 1 Gbps, cu mult peste cele oferite de 3G (maximum 384 Kbps). Comparativ, putem vorbi despre 4G ca despre echivalentul transferului de date prin fi bră optică. Calitatea apelurilor video va creşte considerabil, iar utilizatorul va avea posibilitatea de a transfera rapid documente, prezentări grafi ce sau fi lme. Reţelele 4G vor utiliza şi măsuri sporite de securitate. De asemenea, se vor elimina pe cât posibil şi enervantele pierderi de semnal atunci când utilizatorul este în mişcare (în tren sau în maşină). Pentru cei care stau pe loc şi nu sunt foarte departe de una dintre antenele 4G, unele companii garantează o viteză de transfer de până la 1 Gbps. Luna trecută, Ericsson a şi demonstrat, la Mobile World Congress din Barcelona, că tehnologia produsă de companie atinge această viteză la descărcare.
Tehnologii. De la HSDPA la LTE, WiMAX, OFDM, UMB
În România, mai mulţi operatori telecom au anunţat deja că încep să testeze, la nivel non-comercial, tehnologia de date Long Term Evolution (LTE). Această soluţie oferă rate maxime de transfer de date de până la 173 Mbps la download şi 58 Mbps la upload. Asta înseamnă o viteză de zece ori mai mare decât asigură tehnologiile HSDPA (High Speed Downlink Packet Access) şi HSUPA (High Speed Uplink Packet Access) în prezent. Acestea din urmă sunt cele mai avansate tehnologii de transmisie din generaţia a treia de telecomunicaţii mobile, supranumite 3,5G.
Ca să ne facem o idee despre ce presupune soluţia LTE, implementată deja în Suedia şi Norvegia la sfârşitul anului trecut de către Ericsson, trebuie să luăm un exemplu. Avem un fi şier de 100 Mb – acesta se download-ează în 56 secunde printr-o conexiune 3,5G. În cazul uneia de tip LTE (4G), descărcarea se va produce în doar cinci secunde. La proba practică, însă, în cadrul unei demonstraţii, s-a reuşit transferul fişierului cu pricina în zece secunde – ceea ce, trebuie să recunoaştem, nu sună deloc rău.
O altă cale prin care putem avea acces la reţelele de generaţia a patra este WiMAX. Aici părerile sunt împărţite, iar unii dintre analiştii din domeniul telecomunicaţiilor nu includ această tehnologie în standardul 4G din cauza razei mici de acoperire. Ei spun că WiMAX este, de fapt, un hotspot wireless. Asigură o rată de transfer al datelor de 70 Mbps pe o rază de 50 km în jurul antenei, iar pentru a atinge vitezele 4G, se presupune că ar trebui să aibă transferuri la viteza de 1 Gbps. Argumentele sunt destul de complicate şi au generat dispute aprinse între tehnicieni. Cele două standarde au elemente comune în proporţie de până la 80%, dar cel mai important este faptul că în ambele cazuri, utilizatorii de internet mobil vor avea oricum de câştigat.
OFDM este o tehnologie de transmisie care a fost recunoscută ca o excelentă metodă pentru comunicaţii wireless bidirecţionale de mare viteză. Interesant este faptul că acest concept a fost iniţiat înainte de 1960. Se bazează pe împărţirea datelor care sunt de transmis în mai multe pachete, fără să existe interferenţe între acestea. Se poate asemăna cu un transport de marfă realizat cu ajutorul a patru camionete mici, în loc să fi e făcut cu un singur TIR. Prin ambele metodele se transportă aceeaşi cantitate de marfă, dar în cazul unui accident, doar o pătrime din marfă (în cazul nostru, pachet de date) va avea de suferit.
Un proiect ambiţios, dar abandonat între timp, a fost UMB (Ultra Mobile Broadband). În noiembrie 2008, însă, dezvoltatorul acestei tehnologii, Qualcomm, a anunţat că renunţă să mai sponsorizeze cercetarea în acest sector. Planul iniţial era să găsească un sistem de transmisie cu o rată de transfer al datelor de peste 275 Mbps la descărcare şi peste 75 Mbps în upload.
Unde găsim 4G?
Prima reţea comercială 4G din lume a fost lansată pe 14 decembrie 2009 de către operatorul telecom TeliaSonera. De accesul la o reţea broadband de ultimă generaţie au parte, deocamdată, numai capitalele Stockholm (Suedia) şi Oslo (Norvegia), dar inten- ţia este de extindere a acoperirii în 25 de oraşe suedeze şi altor trei norvegiene, anul acesta. La fi nele anului trecut, operatorul american de telefonie şi internet Sprint Nextel a început o campanie publicitară în mai multe oraşe mari din Statele Unite prin care îşi promovează oferta de servicii 4G prin tehnologia WiMAX şi pe care promite că o va lansa în curând. Nume sonore din piaţa echipamentelor electronice au fost cooptate în proiecte de lansare a tehnologiilor mobile de generaţia a patra. WiMAX, de pildă, este promovată de cel mai mare producator de cipuri din lume, Intel, alături de Motorola şi Samsung. Tehnologia LTE, concepută de Ericsson, Nortel Networks şi Nokia-Siemens Networks, este sprijinită de Vodafone si de americanii de la AT&T şi Verizon. Coreea de Sud a anunţat încă din 2007 că a început testarea unei reţele 4G, iar Samsung, compania dezvoltatoare, spunea la vremea aceea că în 2010 va putea comercializa astfel de servicii.
Când vine şi la noi?
Cel mai recent studiu global al pieţei telecom, făcut anul acesta de compania de consultanţă Deloitte (inclusiv în ţara noastră), arată că numărul conexiunilor mobile de tip broadband între laptop-uri, netbook-uri şi smartphone-uri este estimat la 600 de milioane. În consecinţă, reţelele wireless de date la nivel global vor ajunge, în 18 luni, de la rate de utilizare foarte mici, la aglomerare şi saturaţie (echivalentul blocajelor în trafic). Acest lucru îi pune pe furnizorii de servicii wireless în situaţia de a rezolva problema capacităţii insufi ciente a reţelelor. Problema ar putea fi rezolvată prin tehnologiile 4G.
Vom trece şi noi, românii, la următorul nivel de conexiune mobilă, iar pregătirile sunt în toi. Conform Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, arbitrul telecom din Rom=nia, în curând se va supune licitaţiei o bandă de frecvenţe de 2.600 Mhz (specifi ce 4G). În plus, marii jucători de pe piaţa de profil – Orange, Vodafone, Cosmote (Zapp) şi RCS&RDS – testează deja soluţiile de tip LTE pentru a le aplica în scop comercial. Un mare imbold pentru acest pas este dat şi de Uniunea Europeană, care va injecta în 2010 peste 18 milioane de euro în cercetarea tehnologiilor 4G. Până în 2013, suma va ajunge la 350 de milioane de euro. În concluzie, dacă sunt bani pentru experimente şi pentru descoperiri, atunci vor fi şi pentru punerea lor în aplicare.
Cum ne va influenţa?
Pe scurt, va creşte traficul şi vor scădea costurile. Ca să exemplificăm, să ne imaginăm că netbook-ul rămâne conectat la reţea în timp ce mergem cu maşina la o viteză de peste 100 km/h. Practic, oamenii de afaceri vor putea să intre în contact cu partenerii de oriunde s-ar afl a. Prin 4G, serviciile video şi apelurile de acest tip, prin telefonul mobil, vor exploda pentru că viteza de transmisie va fi mai mare şi nu vom mai sta 20 de minute să trimitem un fi şier. Automat, folosirea mai efi cientă (şi mai ecologică) a reţelei va veni la pachet cu nişte tarife decente – sau cel puţin asta se urmăreşte. Putem să spunem că vom avea un fel de „hotspot naţional”, că în toată România vom avea acces la internet fără fir, de genul celui care se regăseşte acum doar prin câteva aeroporturi sau restaurante.
ANTENE POLARIZATE
Performanţa comunicaţiilor radio depinde întotdeauna de sistemul de antene, de cât de bine este construit şi de cât de avansată este tehnologia folosită. În acest moment se lucrează asiduu la îmbunătăţirea reţelelor existente sau la alcătuirea unora noi care să suporte standardul 4G. Diferenţa între antenele folosite pentru 2G, 3G şi 4G, constă în faptul că la această din urmă reţea, sunt necesare antene multiple sau polarizate. Explicaţia este una că un astfel de sistem presupune fi abilitate ridicată şi rază mult mai mare de acoperire faţă de precedentele. De pildă, un operator poate monta o astfel de antenă pentru reţeaua 4G, la Constanţa, una la Bucureşti, una pe vârful Coştila, în Bucegi şi una la Craiova, asigurându-şi acoperirea pe toată jumătatea de sud a ţării.
Sprint 3G/4G USB Modem U300
Aşa arată un modem pentru conexiune la reţeaua 4G. Acesta este chiar primul care combină tehnologia 3G cu cea de tip WiMAX. Astfel de echipamente vor fi necesare cel puţin pentru laptopurile care nu le au deja incluse.
MARC ROUANNE
DIRECTOR AL NOKIA SIEMENS NETWORKS
„LTE este o tehnologie mobilă ce permite transferul super-rapid al datelor. Dezvoltarea acesteia va ajuta operatorii să adreseze o nouă provocare clienţilor şi să crească trafi cul de date” – declara, la sfârşitul lunii ianuarie, şeful Nokia Siemens Networks. Iar provocarea va fi cu siguranţă una foarte mare pentru că la noi, spre exemplu, statisticile arată că unul din trei români folosesc internetul mobil. Asta ca să nu fi e nicio îndoială că n-am ţine pasul cu vremurile. Este clar că apetenţa noastră pentru tehnologie va fi un motiv foarte bun pentru operatori ca să grăbească lansarea reţelelor 4G. Deocamdată, România este pe locul al doilea în Europa de Est, după numărul de conexiuni mobile 3G. De asemenea, ocupăm locul al patrulea din regiune la viteza medie de navigare pe internet.
MOBILITATE ŞI TRANSFER RAPID
Operatorul telecom Clearwater înglobează tehnologia Motorola în modemurile sale, numite Clear, cu care oricine se poate conecta la hotspoturile cu acoperire metropolitană, acolo unde acestea sunt disponibile. Acoperirea a ajuns anul acesta la zece state ameri- cane, iar zonele cuprinse de reţea se extind de la lună la lună. La mini hotspot-ul din imagine se pot conecta până la opt utilizatori prin WiFi, în acelaşi timp. Accesul la reţeaua 4G costă acum 20 $/lună pentru utilizatorii care vor internet acasă şi 40 $/lună pentru internet mobil.
