“Aproape că am renunţat la laptop”
Alexandru Lăpuşan.
CV: Un om tehnic, cu care ai senzaţia că poţi discuta cam orice despre IT. De la business la programare, gadgets sau mobilitate şi de la CRM la home entertainment. Asta a fost impresia pe care ne-a lăsat-o CEO şi founding partner-ul Zitec după o discuţie relaxată, fără cravată.
* Absolvent de cursuri de master la ASE şi Politehnică, Alexandru Lăpuşan este implicat în mai multe proiecte şi organizaţii, atât de business, cât şi non-profit. Printre specializările sale se numără consultanţa software, research & development, design, grafică şi web content management. Unul din proiectele sale de suflet este Alpinet, o comunitate online a pasionaţilor de alpinism.
* Compania este doar unul din proiectele fondatorului, dar cel mai de succes. Începută cu o investiţie de doar 3.000 de euro în urmă cu şapte ani, Zitec a ajuns să dezvolte şi să deruleze proiecte software de anvergură, atât în ţară, cât şi în străinătate. Printre soluţiile care poartă marca Zitec putem aminti Zidox (soluţie de document management), iZuvio (platforme de eCommerce) şi TreePath (content management).
A trebuit să insistăm ceva timp până să găsim o fereastră în programul lui Alexandru Lăpuşan pentru a sta de vorbă. Dar nu am avut ce regreta, pentru că am avut parte de un interlocutor cu adevărat cunoscător al IT-ului, cu opinii puternice şi cu temele bine făcute. Una din lecţiile pe care le-am învăţat de la şeful Zitec este că poţi discuta despre tehnologie şi cu lejeritate, fără stilul oficial cu care ne-au obişnuit unii manageri. Am aflat cu prilejul discuţiilor, printre altele, că early adopting-ul poate fi o sabie cu două tăişuri, că Android-ul este un fel de rising star al telefoniei şi că device-urile de entertainment din casă pot fi utile, dar nu oricum.
Mulţi pasionaţi de tehnologie au o patimă grea: dorinţa de a fi primii care pun mâna pe un gadget când apare. Este Alexandru Lăpuşan un early adopter? „Da şi nu. Pot să spun că am fost un early adopter, mi-a plăcut într-o perioadă să am cam tot ce mişcă. Dar, în timp, am remarcat că în calitate de early adopter mai plăteşti şi ineficienţa şi viteza cu care s-au grăbit să aducă pe piaţă unele companii un produs. Cel mai bine este să fii cumpărătorul ediţiei numărul doi. Nu-ţi lua iPhone ediţia 1.0, ia-l pe al doilea. Diferenţele sunt foarte mari. La fel şi pe partea de Android. Nu m-am grăbit să iau primele modele care au apărut. Primul Android a fost un HTC Hero, pe care l-am şi schimbat. Acum mi-am luat Desire-ul de care sunt super mulţumit, chiar dacă are bug-uri destul de multe. Mai multe decât avea Hero. Dar, în schimb, aproape că am renunţat la laptop. M-am săturat de el, era ca o bilă legată de picior. Dacă vrei să te duci undeva, poţi să faci foarte multe direct de pe un smartphone.
Din acest punct de vedere, poate că e o chestie de tinereţe versus mai multă maturitate, dar cred că e mai bine să aştepţi cea de-a doua versiune, early adopter-ii plătesc mai mult şi primesc mai puţin. A doua versiune înseamnă că plate;ti mai puţin, ai mai puţine bug-uri, cărările sunt mai bine bătătorite, scapi de o anumită frustrare.”
iPhone sau Android?
Despre variantele mobile de Windows, Alexandru Lăpuşan n-a avut multe comentarii, dar a fost foarte simpatică analiza comparativa a sistemelor de operare de la Google şi Apple. Fin cunoscător al amândurora, ne-a vorbit despre ele din postura de posesor a câte două telefoane cu iPhone OS şi două cu Android. Evident, fiecare dintre ele are puncte bune şi puncte slabe.
iPhone este foarte uşor de folosit, crede şeful Zitec, care spune că „nu-ţi baţi capul cu el”. Pentru utilizatorii care sunt mai puţin IT-savvy este mai bun iPhone-ul. O altă remarcă interesantă: iPhone devine un must-have în România. Ca să „dai bine” trebuie să ai şi iPhone. Că e de furat, jailbreak-uit sau altcumva, nu mai discutăm. Important e că avem iPhone şi, eventual, o husă foarte interesantă pentru el. Pentru români e foarte importantă treaba asta şi ei trebuie să-l cumpere.
„Faptul că e simplu, iarăşi, contează foarte mult. Chiar şi faptul că nu te lasă să rulezi decât o singură aplicaţie odată poate fi văzut ca un avantaj. Şi nici în curând n-o să te lase să faci prea multe. Pentru că nici cei care-l folosesc nu au nevoie de aşa ceva, de multitasking. Eu da. Vreau să am două documente deschise pe telefon, să ies dintr-unul, să mă duc în altul şi apoi să mă întorc şi să-l găsesc pe primul tot deschis, nu să mi se închidă complet aplicaţia. Vine un e-mail. Copiez un număr de telefon, mă duc în agendă, îl pun acolo, mă întorc, continui să citesc email-ul. Din punctul de vedere al productivităţii, e clar că Android-ul este mai bun. Ca şi grad de utilizare, Androidul a avut o evoluţie foarte rapidă. N-am văzut încă varianta 2.2, dar din ce-am citit, am înţeles că are îmbunătăţiri foarte mari.”
În aceste condiţii, va mai avea succes Windows Phone? „E o întrebare bună pentru Microsoft”, spune Alexandru Lăpuşan. „Cred că au destul de multe emoţii pentru că au pierdut o grămadă de trenuri, lăsând la o parte căutarea pe online şi altele. Eu sunt foarte dezamăgit de faptul că au omorât proiectul Courier. Spuneam că nu sunt early adopter, dar tableta respectivă aş fi cumpărat-o la prima ediţie. Conceptul a fost foarte cool, nu de tabletă mare pe care s-o car după mine şi pe care să citesc email-ul ca pe un laptop fără tastatură – nu văd avantajul în asta. Mi se pare chiar un fel de moft. În schimb, o tabletă cu două ecrane, pe care poţi s-o împachetezi, care e mai bine protejată şi pe care poţi să lucrezi, o văd ca pe un obiect bun pentru productivitate, nu numai ca produs pentru divertisment. Mi-ar fi plăcut foarte mult ca proiectul respectiv să fi fost dus la bun sfârşit. Dar au renunţat la el şi mi se pare că şi omul care s-a ocupat de asta la Microsoft a plecat. Şi era unul dintre vizionarii de la Microsoft. Care, de altfel, nu sunt foarte – foarte vizionari. E păcat că l-au pierdut.”
Deci, pe când un iPad? „În mod sigur, nu la prima versiune. Aş vrea să mă joc cu unul, am avut ocazia, dar nu m-am grăbit aşa de tare. Problema cea mai mare la diferenţa dintre Apple şi Android este modelul de business de la Apple care mie, personal, nu mi se potriveşte. Nu pot să accept ca cineva să stabilească ce aplicaţii pot să folosesc şi ce aplicaţii nu pot să folosesc. Model «closed» e puţin spus. Mie mi se pare că este exact teoria «tătucului». Tătucul ştie cel mai bine ce e bine pentru tine şi tu trebuie să fii fericit cu asta. Nu pot accepta asta din principiu, nu m-aş simţi bine să ştiu că am dat bani ca să contribui la un astfel de model. Poate că sună ciudat, dar pentru mine este un lucru destul de important.
Ce-mi place cel mai mult pe platforma Android este diversitatea. În primul rând, tot ce faci îţi va apărea acolo, asta în cazul în care nu-ţi retrag ei aplicaţia ulterior. Există foarte multe platforme hardware. Dacă vrei iPhone, ai 1, 2, 3 şi acum urmează 4. Astea sunt şi trebuie să-ţi placă. Pe când, dacă vrei Android, poţi să-ţi alegi mai mulţi producători, mai multe modele, poate unul are cameră mai bună, poate altul are altceva, ce te poate interesa. De exemplu, pe mine nu m-a interesat niciodată camera la telefon. Tocmai din acest motiv m-am înţeles bine cu HTC-urile, care sunt recunoscute pentru faptul că au o cameră proastă. Eram utilizator de Nokia înainte, dar am trecut la smartphone-urile cu touchscreen de mai mult timp. Revenind la libertate, aceasta se reflectă cel mai mult în lucruri simple. Am doi copii acasă, sunt micuţi. Dar fetiţa care are aproape trei ani deja e îndrăgostită de smartphones şi de modul cum poate să-şi petreacă timpul cu ele. Şi se descurcă, ceea ce arată că interfaţa touchscreen este, clar, bună. Dacă un copil de doi ani şi ceva ştie să deschidă aplicaţii, să se uite la filme, să intre pe YouTube, e clar că e bună. Problema este că, având telefonul pe mână, mai sună, mai trimite SMS-uri…
Pe Android sunt jocuri care îţi blochează telefonul, spre exemplu, şi copilul nu mai poate ieşi, orice ar face, rămâne în aplicaţia respectivă. Ca să ieşi, trebuie să urmezi o anumită secvenţă, să atingi interfaţa într-un anumit fel. E OK, ştiu că pot să-i las telefonul, cât conduc, în spate, că nu se apucă să sune clienţii sau pe altcineva. Pe Apple n-o să te lase să faci aşa, pentru că n-o să te lase să controlezi telefonul în modul respectiv. Poate vei spune „şi ce dacă, e un joc pentru copii”. Da, dar de ce nu? Posibilitatea de a alege, asta îmi place la Android. Că e mai deschis.
Ce nu-mi place e că nu pot să cumpar aplicaţii din România. Şi că Market este disponibil în puţine ţări. Nu pot să înţeleg de ce Google nu poate să facă ce a făcut Apple. Acolo Apple a dat clasă. Ecosistemul lor e atât de bine pus la punct încât nu poţi să zici decât „bravo”. Cei de la Google se mişcă foarte, foarte lent pe partea asta. Nu ştiu de ce se mişcă aşa de încet”, se întreabă Alexandru Lăpuşan.
Entertainment
Alexandru Lăpuşan are şi o consolă pentru gaming acasă. Wii. Cu extensiile de rigoare. Din păcate, timpul nu-i permite să se bucure de ea atât cât şi-ar dori. Pentru muzică are un Boombox cu un iPod care a prins rădăcini de cât timp stă in el. Device-ul stă cuminte într-un loc strategic, în care să nu poată fi ajuns de copii. DVD player-ul este un E-Boda simplu, dar care este bun la orice şi a ajuns un partener de entertainment de încredere în casa Lăpuşan. Şi streaming-ul audio în maşină face parte din arsenalul de scule de entertainment folosite, ca la un om tehnic ce se respectă. Şeful Zitec chiar ne-a povestit un episod în care a reuşit să asculte în premieră un cântec nou de la Cassa Locco astfel, trimis rapid pe e-mail, descărcat cu telefonul mobil şi ascultat chiar în timpul aceleiaşi conversaţii. Trebuie să recunoaştem că şi cunoştinţele în materie de gadgeterie, dar şi prietenia cu cei de la Cassa Locco sunt lucruri care au avantajele lor.
Un gadget care nu este apreciat la justa lui valoare, mai ales de către cei care parchează în zona Dorobanţi, ar fi un hands-free, ne spune Alexandru Lăpuşan şi se întreabă, retoric şi ironic, dacă nu cumva nu or fi având bani să-şi cumpere unul, ca să nu mai ţină telefoanele în mâini când conduc.
Calculatorul din sufragerie
Am ajuns la disputa calculator în living versus televizoare inteligente cu acces la internet. Aici avem parte de un interlocutor cu simţ practic: de vreme ce avem în casă cel puţin două calculatoare care pot face cam orice, nu prea are logică să mai investim într-un nou device care poate să facă aceleaşi lucruri. Iar problema cea mai mare era stocarea: unde punem toate materialele, filmele, muzica? Trebuie un dispozitiv de stocare capabil exact de asta şi Alexandru Lăpuşan are unul, cu o capacitate de 2 TB. Pe el are de toate, inclusiv poze, şi poate fi accesat de oriunde, inclusiv de la birou.
Ca proprietar de instrumente high-tech este mulţumit, singurul lucru pe care l-ar schimba ar fi DVD player-ul. L-ar schimba cu un model mai nou, cu intrare USB, ca să nu mai aibă nevoie să tot înregistreze discuri. Discul – un alt obiect ce ţine de trecut, în opinia CEO-ului Zitec. De altfel, nici calculatoarele din firma sa nu folosesc CD sau DVD-ROM.
Revenind la home entertainment, device-urile precum televizorul care poate intra pe YouTube pot fi lucruri bune, dar în anumite condiţii, spune Alexandru Lăpuşan. Exemplul pe care ni-l dă este consola Wii, care şi ea poate naviga pe internet, însă nu poate face mare lucru acolo. Nu e o experienţă foarte plăcută navigarea de pe Wii şi atunci, la ce folos opţiunea? Problema de bază este cât de deştept poate fi un astfel de device în comparaţie cu un media center. Deocamdată, calculatorul este mult mai puternic decât orice televizor şi este şi mai flexibil, şi mai scalabil.
Laptopul de acasă
Cum cel mai mult timp şi-l petrece lucrând, Alexandru Lăpuşan spune că încă are nevoie de laptop, dar încearcă să renunţe la el. Deocamdată a ajuns la stadiul în care reuşeşte să lucreze la el numai de acasă, nemaiducându-l nicăieri în altă parte. La birou are un desktop normal, dar cu două monitoare. Telefonul cu touchscreen şi cu Android îl ajută foarte mult. A avut şi un Blackberry, dar spune că nu se compară. Pe respectivul telefon răspundea la email-uri şi-şi consulta calendarul, dar nu mai mult. Pe cel de acum, în schimb, cu toate opţiunile sale, inclusiv Flash, îl găseşte aproape ca pe un laptop mai mic.
