Bogdan Iftemie – „2011 e anul touch computing-ului”

Să consumăm cu măsură
… tehnologie. Lucrează în IT din anul 3 de facultate. Este, aşadar, un fin cunoscător al pieţei şi din exterior, şi din interior. Este Bogdan Iftemie, Business Development Manager pentru România la Acer, liderul de piaţă pe segmentul mobilelor în ultimii trei ani la noi în ţară. I-am furat o jumătate de oră din viaţă ca să tragem cu ochiul în spatele cortinei succesului pe piaţa de consumer. Nu v-am neglijat nici pe voi, veţi afla în continuare măcar o parte din părerea pe care o au despre voi cei ce vă vând calculatoare. Nu în ultimul rând, am discutat cu Bogdan Iftenie, consumatorul, despre limitele care trebuie să apară la un moment dat între noi şi tehnologie.

Comoditizarea
Viaţa s-a comoditizat. „Şi noi, în IT, ne confruntăm cu această comoditizare cronică”, spune Bogdan Iftemie”. „Le spunem şi prietenilor, oricât ne-ar plăcea laptop-ul nostru, el va ajunge prăjitor de pâine în trei, patru ani. Este un commodity pur. Îl cumperi, are pe el Android sau Windows, e plug and play, apeşi pe un buton, a pornit, absolut tot ce are este embedded, wireless-ul, placa de reţea „pe sârmă”, modem 3G Ericsson sau Huawei în care pui SIM-ul de la Vodafone şi eşti pe internet instantaneu şi aşa mai departe.” Dar, în egală măsură, s-au comoditizat şi produsul, şi viaţa noastră. Internetul a adus două lucruri în viaţa noastră: viteza foarte mare, dar şi un overflow de informaţii. Informaţia se revarsă peste noi – tone, producătorii („Şi noi, Acer, vom lansa undeva în martie o serie de tablete, de 5, 7 şi 10 inci”, ne spune boss-ul Acer) ne bombardează cu produse. Noi, consumatorii, devenim obligaţi să facem alegeri, să prioritizăm.

Mai are rost educaţia consumatorului?
„Acum, depinde câtă nevoie mai ai să înveţi. Noi suntem tipi old-fashion. Dar să gândim aşa: apeşi becul şi ai lumină. Lumina este beneficiul. Ai nevoie să ştii frecvenţa şi potentialul sau temperatura la care ajunge la incandescenţă filamentul de wolfram? Voila! Aşa-i şi tehnologia din ziua de azi. Pe vremuri, când calculatoarele erau puţine şi erau extraordinar de scumpe, în primul rând, probabil că aveai de strâns bani mult timp pentru a-ţi lua şi tu unul. Era nevoie să te informezi un pic, să ştii ce iei, pe când azi vine netbook-ul cu tot ce trebuie.

Şi e meritul celor de la Intel aici, cu lansarea pe piaţă a platformei Atom, pentru că a fost un risc mare şi pentru ei. Până la Atom, categoria de notebook-uri ultracompacte sărea de 1500 – 2000 de euro. Performanţa este mult scăzută faţă de un notebook. Dar modul de utilizare este, poate, 90 – 95% la fel ca la notebook. Deşi o maşină este ultraperformantă şi cealaltă nu, una costă două mii de dolari, iar cealaltă două sute de euro. Utilizatorii nu prea fac procesare video acasă. Majoritatea consumă conţinut, face browsing, mesagerie instant sau e-mail, Facebook şi cam atât. OK, eu mai am, la birou, aplicaţia de business unde tranzacţionez. Şi asta-i tot. Nu trebuie neaparat să înveţi, îţi trebuie funcţionalităţi.

Am citit recent într-o carte (Viitorul Managementului, de Gary Hamel, un mare profesor) o întrebare foarte importantă: „uitaţi-vă la voi în ultimii zece ani şi vedeţi ce impact are în viaţa voastră tehnologia”. Impactul e doborâtor. Internet, smartbooks, minicomputere, Facebook… „Uitaţi-vă, apoi, dacă în ultimii zece ani, aţi descoperit vreo inovaţie de management”, zice autorul, “care sa vă fi afectat viaţa în mod semnificativ.” Răspunsul este nu. În management, folosim practici de pe vremea lui Ford, de-acum o sută de ani. Probabil că managementul e obosit. Tehnologia merge, managementul stă pe loc. Trebuie reinventat. Poate de-asta simţim o presiune în viaţa noastră, pentru că vitezele sunt diferite”, continuă Bogdan Iftemie.

Simţul pieţei
„Se spune că dacă maşinile ar fi evoluat cu viteza procesoarelor Intel, acum trebuia să putem circula de pe Pământ pe Marte în 30 de minute”, filosofează reprezentantul Acer. „Dacă ar fi să revenim pe piaţă, cred că drama cea mai mare este că oamenii nu reuşesc să se adapteze. Drama vine din incapacitatea de schimbare. Noi avem acum, la ofertă, computere gratis. Te duci la Vodafone, semnezi un contract pe doi ani şi primeşti un LG sau un HTC, OK, poate entry-level, dar îl primeşti gratis. Doar pentru că te angajezi ca pentru doi ani de zile să plăteşti abonament de voce şi de date. Şi cu acest smartphone poţi face şi browsing, şi mail, cred că are şi un Excel pe acolo sau un viewer gratuit de la Android.

Când am intrat în industrie, în ’98, se cumpărau componente. Se cumpărau carcase şi restul şi se asamblau PC-uri. Tragedia este că acum, la 12 ani distanţă, oamenii fac aceleaşi lucruri. Şi fac aceleaşi lucruri pentru că nu s-au uitat în piaţă. Care piaţă distribuie minicomputere gratis. Care sunt ergonomice, nu consumă curent, nu consumă spaţiu şi fac 90% din ce face minunatul computer pe care l-au asamblat ei. Devin anacronici, devin ca dinozaurii. Una din teoriile despre dispariţie susţine că au murit pe mâna lor. Asta e drama îndustriei IT din România.

Piaţa putem foarte uşor s-o împărţim în două felii. Prima este cea de consumer, care este foarte mare. Acer a ajuns numărul unu în România pe segmentul de mobile şi am închis al treilea an consecutiv pe poziţia de lider de piaţă mizând pe consumer. Miza noastră n-a fost pe zona profesională sau SMB sau sector public. Segmentul consumer a crescut în România din 2005 până în 2008 cel puţin de trei, patru ori faţă de segmentele celelalte. Nu trebuie să fii mare analist să-ţi dai seama ce se întâmplă. Restul zonelor au crescut mult mai greu. Încă de pe când Nokia scotea pe piaţă telefoane cu care puteai face poze sau asculta muzică sau te puteai conecta prin Bluetooth era evident că PC-ul urma să fie mic şi să încapă în buzunar. Şi atunci de ce să îţi pierzi timpul cu un model de afacere expirat, de a pune într-o cutie mare, care consumă 200 w?

Revenind din nou la piaţă. O segmentăm. Consumer-ul este commodity pur. N-ai ce să vorbeşti. Pui cutia pe raft la supermarket şi voila! S-a vândut. Iar jucătorii din lanţurile mari de retail au avut o contribuţie semnificativă la dezvoltarea pieţei de IT din România. Vine Real (cu care noi am avut o relaţie de mare succes, au venit în România şi într-un an au ajuns de la zero la 20 de unităţi) şi tipăreşte 500.000 de cataloage cu laptopul tău pe copertă la un preţ ameţitor şi vinzi. Normal că vinzi. Dar jucătorii din IT din România au abandonat războiul fără luptă. Au lăsat lanţurile mari de retail să vină şi să ocupe piaţa. Pentru că nu s-au gândit să comunice, nu s-au gândit să-şi semnalizeze prezenţa şi competenţa. Asta-i drama din România. Că avem o mulţime de ingineri hipercompetenţi care sunt în stare să muncească o noapte întreagă să implementeze cine ştie ce soluţie, pe care, când îi intrebi de marketing sau de sales, sunt repetenţi.”

Iar specificul pieţelor emergente este că se ard etapele. Ce s-a parcurs în alte ţări în 20, 30 de ani, noi am parcurs în cinci, consideră Bogdan Iftemie. S-au ars etapele, oamenii n-au ajuns la maturitate în competenţă. Mai ales când a explodat creditul cu buletinul, mulţi oameni au început să confunde a vinde cu a scrie o factură. Piaţa a explodat, cererea a fost enormă, oamenii au stat şi-au scris facturi şi au livrat cutii ani de zile, au avut un oarecare succes, au făcut mai mulţi sau mai puţini bani şi au tras în mod greşit concluzia că a vinde înseamnă a scrie o factură.

Consumatorul se educă singur
Şi segmentul consumer se poate segmenta la rândul lui. Piaţa noastră de IT a crescut foarte mult pe segmentul de first buyer. Oameni aflaţi la primul calculator din viaţa lor, care habar n-aveau ce cumpără, care au luat decizia de cumpărare bazându-se pe un catalog cu un preţ mare, roşu, cu bold. După ce au cumpărat, au ţinut jucăria cât şi-au permis, un an, doi, trei, pe măsura bugetului şi s-au educat. „Ca şi mine, ca şi tine. Eu am avut prima dată o Dacie, apoi un Clio şi acum o Toyota. M-am educat şi m-am învăţat să am pretenţii. La fel şi consumatorul de computere. A cumpărat o dată, poate în necunoştinţă de cauză, a intrat într-o comunitate de utilizatori, a început să vadă beneficii noi, pattern-uri de utilizare noi şi are pretenţii din ce în ce mai mari. Noi, ca producători, avem jobul să le facem faţă. Dacă nu adecvăm în mod corect produsul şi cutia la pretenţiile lui, suntem out of business. Dacă şi în 2010 am reuşit să fim number one, înseamnă că ne-a ieşit destul de bine. Ca şi strategie, noi suntem early adopters. Vrem să fim întotdeauna primii. Împreună cu Intel am reuşit să lansăm primii in Romania si Core 2 Duo, si Centrino, si i Core, cam tot ce a scos nou Intel. Si nu numai în România, ci chiar la nivel global. Asta înseamnă piaţa consumer. Din calitate de producător din Taiwan, trebuie să ştii să adaptezi cutia la ce vrea consumatorul.

Mai mult, înseamnă să ţii cont de tendinţe. Şi Acer a fost primul, în 2006, primul vendor care a venit cu o iniţiativă de design. Am lansat atunci conceptul Gemstone. A fost un lucru specific şi noi mai avem ceva specific: în toată piaţa n-ai să vezi companie din Taiwan cu management european. Avem în faţa concurenţei avantajul că reprezentăm un mix de cultură taiwaneză şi europeană. Avem producţie în Asia şi taiwanezii se pricep foarte bine la tehnologie şi avem cartier general la Milano. Nu întâmplător. Designerii noştri italieni şi-au dat seama că nu mai merge mult cu specificaţii şi MegaHertzi. Aşa am lansat Gemstone, urmat de Gemstone 2 şi aşa mai departe, în timp ce concurenţii noştri scoteau în continuare pe piaţă cutii pătrate şi negre şi urâte şi inexpresive. Ne-au pus consumatorii pe tavă, iar noi i-am luat.”

…mult din piaţă a devenit o chestie de fashion
Iar Bogdan Iftemie a învăţat această lecţie începând cu 1999 – 2000. Lucra mult cu Flamingo şi într-un magazin din Dorobanţi auzea „Bogdane, vine cucoana cu căţelul în lanţ şi-şi cumpără laptop Siemens pentru că-i verde”. Da, e o chestiune de fashion, deci, şi Acer are o gamă de calculatoare aşa, Aspire Happy, care sunt frumos colorate. Pentru că tehnologia a devenit un accesoriu, fie ea tabletă, smartphone sau laptop.

Revenind la segmentarea pieţei consumer, ei se încadreaza în trei categorii, de la first buyer la profesionist. Sau, în funcţie de aplicaţie, generici sau specializaţi. Adică, dacă eşti consumator înclinat spre video, atunci s-ar putea să-ţi placă altfel de cutie. Şi atunci, dacă jucătorii din piaţă înţeleg să-şi segmenteze, la rândul lor, oferta şi să atace aceste nişe, atunci, cu siguranţă vei putea să ai succes, să faci cotă de piaţă, bani, poţi să creşti. În general, mass-market-ul nu poate să facă asta. Jucătorii din zona de volum nu prea au posibilitatea asta. Asta o pot face jucătorii mici, care au decizie instant şi puterea să îşi adapteze oferta instantaneu la piaţă. Zona de online este o altă piaţă care poate să mişte rapid. Un jucător ca Altex sau Real nu poate modifica peste noapte un catalog de jumătate de milion de exemplare doar pentru că a scos Acer o nouă „cutie”, după cum îi place lui Bogdan Iftemie s-o numească. Şi e vorba şi de decizie. Cei mari sunt birocraţi, inevitabil. Lanţul de decizie este mai mare. Când vorbeşti de o afacere cu un patron şi zece angajaţi, decizia este instantanee.

După ce i s-au analizat toate trăsăturile de comportament, mai are consumatorul intimitate? Mai ales acum, când a te pune cu nume, prenume, poze, cv şi prieteni pe site-uri de socializare a devenit un „must”. Nu le ai, aproape că nu exişti.

Bogdan Iftemie are un cont de Facebook de vreo patru ani de zile. Îl foloseşte doar de ceva timp, la insistenţele agenţiei de PR, care l-a anunţat că e la modă să fii prezent acolo. Îl foloseşte experimental, iar interacţiunile sociale pe reţea sunt zero. Refuză să socializeze acolo deliberat, pentru că nu crede în valoarea acestor tipuri de relaţii. Şi nici în beneficii. Nici copiii de acasă nu folosesc foarte mult calculatorul, doar fetiţa cea mare, care are nouă ani şi este în clasa a treia, începe să-l înveţe. „Calculatorul te face să devii asocial, să devii roboţel, să devii alienat. Relaţionare înseamnă ochi la ochi. Emoţii, mesaje… Facebook şi calculatorul nu au cum să-ţi transmită emoţii şi eu, personal, încerc să reduc pe cât posibil dependenţa de computer. Sunt, OK, relativ dependent. Eu am eliminat şi pericolul legat de televizor, spre exemplu. Şi televizorul te alienează şi acesta, în acest moment, livrează conţinutul pe care-l vrea el. Şi tu, chiar dacă schimbi canalele, tot dai peste acele reclame care-ţi spală creierul. În internet, ai posibilitatea de a citi ce vrei tu. E ok să foloseşti calculatorul pentru anumite task-uri, dar să-ţi creezi din el un mediu din care să ieşi cam rar este foarte periculos. Personal, sunt un mare fan al ideii de intimitate, de privacy. Nu cred că ai nevoie de 200 de prieteni online. Este fals. Noi până şi angajările le facem prin networking real, nu networking virtual.”

Tags:


5 Comments
  1. Andrei says:

    Reuşită prezentare. Foarte interesant articol-interviu.

    Aţi putea să-mi trimiteţi, pe adresa de e-mail pe care v-am furnizat-o, cum pot lua legătura, prin poşta electronică, cu domnul Bogdan Iftemie? Poate se va arăta impresionat de CV-ul meu!

    Vă mulţumesc.

  2. Daca ne trimiteti un e-mail cu datele personale de contact, vom incerca sa facem rost de o adresa de la Acer Romania la care sa trimiteti un CV.

  3. Buna ziua,
    Imi puteti oferi un mijloc de contact pentru departamentul de marketing al Acer Romania?
    As dori sa discutam o colaborare care ar fi foarte benefica din punct de vedere al promovarii in mass media pentru Acer.
    Ma puteti contacta la adresa de email furnizata la crearea prezentului post.
    Va multumesc.

  4. admin says:

    Buna ziua,
    Le-am comunicat. Va vor contacta ei.
    Toate cele bune!

Lasa un comentariu